Primul lor sarut…

Iulia avea note foarte bune la scoala. N-am prea inteles niciodata de ce a vrut sa faca pregatire la romana, din moment ce aproape ca ii dadea lectii lu madam Andronescu, o fosila ambulanta care crestea 2 mate castrate in apartament. La un moment dat era aproape la mintea cocosului ca fata asta nu avea ce sa mai invete in materie de literatura. Citise programa pentru BAC inca din clasa a 9-a iar in momentul ala ea se delecta deja cu niste autori de filosofie al caror nume INCA nu stiu sa-l scriu. Nu am intrebat-o niciodata, dar sunt aproape convins ca datorita mie a continuat sa vina la pregatire. Nefiind din acelasi liceu, ea avand un tata foarte strict ce mai tarziu a devenit cel mai mare dusman al intimitatii mele cu fi-sa, banuiesc ca a vrut sa aiba un pretext prin care noi doi ne mai puteam intalni.Oricum, pe parcurs mintea ei a mers total invers fata de restul populatiei si din cititoarea efervescenta a unor autori foarte greoi a devenit cea mai fina cunoscatoare a serialelor de pe Acasa. Dar despre asta altadata…

Imi amintesc ca primul sarut a fost o chestie lunga si zaluda… se spune ca nu uiti niciodata primul sarut cu persoana iubita. Adevarat…dar eu nu-l uit pentru ca a fost poate cea mai proasta prestatie orala pe care am dat-o vreodata. Era iarna in toata puterea cuvantului si ma hotarasem ca dupa 5 prajituri in 5 seri diferite e cazul sa ii bag si altceva decat texte inutile despre rivalitatea dintre liceele din oras si matele doamnei Andronescu. Ma hotarasem in seara aia sa-i bag “o limba pe gat” asa cum ma tot indemnau colegii de clasa. Iarna anului 1991 a cuprins si cateva zile geroase prin Decembrie, chiar inainte de Sarbatori. Mama, doctorita atotstiutoare, imi arunca limba aia ascutita a dansei la fiecare plecare si nu reuseam sa parasesc domiciliul parental fara a-mi fute Cristosii daca nu-mi puneam fes si fular. Desigur, aratam ca un boschetar: geaca de fash, mai mare cu 2 numere de mine ca doar na…nu cumparam in fiecare an. Fes tricotat de bunica de la Dumbravesti numai ca sarmanei bunici i se terminase lana neagra si a continuat fesul unicului sau nepot cu lana rosie. Astfel ca purtam un prezervativ majoritar negru dar si cu o pata mare rosie, undeva in zona urechii stangi, de parca ziceai ca futusem pe ciclu. Iar fularul era de mare impresie. Era Puma! Da…se gasea Puma in ’91, iar mama primise un set de 3 bucati de la un pacient pe care il tratase de prostata si care facea Turcia, atunci, la inceputurile democratiei. Singura problema era ca fularele erau de dama, dar cine stia?

Bine infipt in bocanci, m-am hotarat sa o surprind pe noua mea “amica” cu un sarut pasional, la adapostul scarii doamnei Andronescu. Am plecat cu 15 minute mai devreme de acasa stiind ca Iulia este intotdeauna prima care vine si aveam de gand sa ajung inaintea ei sa o pot forta intru uniunea gurilor, nestingherit. Am injurat autobuzul 8 barat, ce circula din Parcul Eroilor pana in Democratiei pentru intarzierea provocata, insa singurul care merita injurat era insusi Dumnezeu. In ciuda limbii mele a futut o zapada de de-abia am ajuns cand astia 3 se pregateau sa urce in apartamentul care mirosea intepator a urina de pisica. Doamna Andronescu statea la 6 iar liftul din blocul ala functiona precum ceasul strabunicului meu: niciodata! Colegii nostri erau oarecum in fata noastra si discutau despre cum si-au facut ei tema. Erau mai corecti decat elvetienii in ceea ce privea tema. Eu eram un bagabont care ascultam cantece libertine precum asta si care in acel moment visam la cum i-as fi mangaiat Iuliei caninii cu limba. Am renuntat dupa nasterea copilului nostru la a-i mai mangaia orice de pe trup.

Iulia urca scarile intre cei doi “elvetieni” si mine. Avea niste cizmulite negre, mi le pot aminti si acum. Erau pline de noroi de la zapada ce cazuse inopinant peste oras. Oscilam in cadenta pasilor ei intre “o iau de mana, o intorc si-i bag mortu in casa, respectiv limba in gura” si “intru la pregatire si o sarut la iesire”. Adevarul era ca imi era o frica de muream. Nu stiam ce reactie o sa aiba iar experienta mea cu fetele era la fel de vasta precum spatele unei bacterii microscopice. Inutil sa precizez faptul ca eram virgin si ca o singura data ma sarutase o fata, aia fiind o tiganca beata, la un bairam in cartier, la un vecin mai mare decat mine cu vreo 3 ani. Numai gandindu-ma imi revine in gura aroma de tigari ieftine amestecata cu ceva posirca de casa.

Pe la etajul 4, cei doi colegi isi luasera ceva avans fata de noi si intamplarea a facut sa se arda becul de la acel etaj exact in momentul in care eu si Iulia il traversam. M-am gandit ca un moment mai bun nu poate exista si am dat sa ma reped in intunericul in care te calcai singur pe picioare, in Iulia. Intentia mea a fost sa o imping in cel mai apropiat perete cu riscul de a-i sparge capul si sa o sarut asa cum vazusem in filmele cu Van Damme traduse de Irina Nistor, rulate la bunul meu amic Racanu. Desigur ca sansa nu a fost de partea mea si in viteza mea, precum si in negura creata, mi-am agatat piciorul intr-un Pegas priponit de balustrada si m-am dus pe burta. Fesul meu negru cu rosu s-a rostogolit puternic pana la picioarele Iuliei care nu a replicat decat: “Sper ca nu te-ai lovit!”. Am sperat ca astfel de replici tineau de fina ironie pe care o avea in ea. In timp am descoperit ca de fapt inteligenta nativa nu era punctul forte al personalitatii ei.

Am sarutat-o pe Iulia in aceeasi seara in timp ce ne taraiam picioarele, ea in cizmulitele negre, eu infipt in bocanci, catre cofetaria aia, probabil cea care va purta vina diabetului pe care il voi face. A fost cel mai prost sarut pe care am putut sa-l execut vreodata. La sfarsit mi-am dat seama ca nu m-am putut limita in valtoarea sentimentelor numai la cele doua buze carnoase…ce acum sunt cat doi carnati, crapati, de Bragadiru. Am lins-o din inertie pe biata fata, pe toata fata. Am naclait-o bine pe sub nas si cred ca un pic de saliva mea i-a inghetat pe varful nasului pentru ca la un moment dat parea a avea un turture atarnat pe mucos. Si-a suflat repede nasul in batista ei verde, deci n-am apucat sa vad calumea. Intotdeauna astfel de decizii trebuie luate rapid, “la botul calului” si aproape intotdeauna lipsa de experienta isi spune cuvantul atunci cand reusesti, dupa multe incercari zadarnice, sa te faci de cacat.

Iulia a parut distrata de faptul ca nu aveam prea multa experienta si nu de putine ori mi-a dat de inteles ca “ma invata”.

Am mentionat mai sus ca eu eram virgin…

…dar n-am mentionat ca ea nu era…

Insa asta…pe larg, altadata. Noaptea e un sfetnic bun…cine stie, poate maine, bag divort.

Advertisements

4 Responses to “Primul lor sarut…”

  1. Does't metter Says:

    Fuarte tare… Am cateva intrebari 🙂 :
    1. Cum Doamne rezisti??
    2. De ce nu divortezi??
    3. O mai iubesti?
    Si sa nu spui ca din cauza fiului tau nu o faci pt k asta nu e un motiv… Mereu vei fi alaturi de el chiar daca nu traiesti in aceasi casa cu mama lui.
    Ce sa zic? BAFTA!!
    Cu drag…

  2. Abia astept urmatoarele articole…interesanta poveste..go on

  3. prizonierultimpului Says:

    @Doesn’t matter: nu as vrea sa ma victimizez prin blogul asta. As vrea doar sa povestesc. Solutia nu cred ca va veni din partea vreunui cititor. Poate in timpul posvestirilor vei gasi raspunsul intrebarilor tale. Momentan, nu iti prea pot raspunde la niciuna dintre el 🙂
    @ciudat: intentionez sa o fac. Stai pe-aproape 🙂

  4. Foarte tare blog…desi n-am decat aproape 23 de ani din experienta ta se pot invata multe…Primele 2 posturi citite m-au amuzat copios, dar exact ca in filmele americane se pare ca ti-a iesit.O sa te citesc in continuare si sunt fanul blogului tau! Multa bafta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: