Cainele lor

Aici, unde m-am refugiat uneori in dupamiezele cand sforaie pe canapea cu capul plecat intr-o parte si telecomanda in mana sau in serile cand nu respect ritualul familiei de a ne culca la maxim 21:30, voi publica doua tipuri de articole pana la epuizare. Vor fi limitate in numar. As vrea sa se inteleaga faptul ca aici nu postez pentru ca am o dorinta acerba sa adun cat mai multi oameni intr-un singur loc. As vrea ca ceea ce scriu acum, sa vina in intampinarea unora…si sa ii faca sa se gandeasca asupra anumitor decizii in viata, de doua ori. Pentru ca dragostea poate parea frumoasa oricui, la inceput. Dar la fel ca un peste putred, poate emana mai tarziu un miros greu de suportat. Astfel…aici voi scrie doua tipuri de articole: cele legate de trecutul nostru, sub forma unor mici episoade, capitole, cum vreti dumneavoastra sa le denumiti. Si voi mai scrie, intercalat, cateodata, despre viata noastra actuala, picanteriile existentei mele, in spatiul de 80 de metri patrati, alaturi de Iulia.

Am mentionat la un moment dat ca avem un caine. Nu a fost dorinta mea sa-l achizitionez. M-am gandit ca intr-un spatiu limitat, colorat totusi de existenta unui copil, nu mai e nevoie si de o potaie carliontata care sa imputa aerul. Nu am gasit intelegere. Opiniile mele in acea casa valoreaza cat un volum de Apollinaire pentru Giovanni Becali. Mi-au fost scuipate, impreuna cu doua firimituri inmuiate in ciorba si pierdute printre molari urmatoarele motive: “Atunci cand Alexandru va merge la gradinita, o sa innebunesc singura in casa!” si “Intotdeauna mi-au placut cainii!”. Desigur! Si pe mine m-au fascinat caii. Dar nu m-am apucat sa transform apartamentul nostru modest intr-un grajd doar pentru a-mi satisface placerea. A-i arunca argumente precum: “Eu zic ca dupa 4 ani de post-natal, n-ar fi rau sa-ti cauti un job.” insemna sa utilizez aerul concetatenilor degeaba.  Cainele a fost achizitionat in mare graba dupa luarea deciziei.

A trai cu un caniche de talie mare in apartament echivaleaza cu chinul de a trai cu Iulia. Pot face o operatiune matematica rapida si observ fara mari eforturi ca placerea de a trai in acea casa si-a dublat imfimitatea de cand a aparut Atano. Atano a fost un ghem de blana destul de simpatic la inceput. Cam asa sunt toti cateii cand sunt mici. Datorita infatisarii de mutunache am reusit sa trec la momentul respectiv si peste cacatii moi pe care ii insira pe covor si peste vomele periodice pe care le facea sa apara ca din minune atunci cand credeai ca se simte mai bine. Ragaia de doua ori si dadea trei vome. Desigur, curatarea aposilor cacati revenea, cum era normal se pare, in sarcina mea. Ea fiind o femeie “lauza” la nu mai mult de 4 ani dupa expulzarea sarcinii, nu isi putea permite defavoarea de strange cacati cu farasul si de a freca la voma uscata sau nu, pe covoarele persane, cadou de la ta-su. Am indurat cu stoicism aceasta sarcina, de vidanjor la propriul caine, atunci cand mi s-a replicat la un comentariu de-al meu ca ea ii da de mancare, deci trebuie sa fac si eu ceva. In mintea mea ingusta mi-am dat seama ca si de data asta, ea a primit partea mai buna a cainelui: gura, in timp ce eu am primit curul.

Zilele si anii au trecut iar Atano parca nu vroia sa se mai opreasca din crestere. Proprietarul ma asigurase la momentul achizitiei ca este un caniche de talie mica. Am aflat abia pe la 8 luni, cand s-a terminat cresterea, ca m-a mintit grosolan. Iulia era deja atasata de el si probabil as fi putut muta mai repede planeta Marte de pe orbita, decat sa-l mai dau prin straini pe Atano. Totusi, Atano invatase “sa se ceara afara” atunci cand avea nevoi fiziologice, dar asta numai in urma unui dresaj profesional care m-a costat la vremea aia mai mult decat cainele in sine. Mi-am zis ca merita, atata timp cat incetez sa fiu solutia pentru toti rahatii cainelui. Tinand cont ca eu eram 8 ore din zi plecat la munca, Atano a fost dresat sa o recunoasca pe Iulia drept stapan si a fost dresat, pentru pumnul de bani pe care l-am dat, sa vada ingust precum calul pus la sareta. Am aflat acest aspect abia mai tarziu, la o cearta mai incinsa cu ea cand Atano m-a marait ca tipam la ea. Orice om cu capul pe umeri ar fi impuscat potaia.

Am inceput cu timpul sa-l consider pe Atano un musafir nepoftit la mine in casa, dar acceptat de nevasta mea. Uneori aveam impresia ca e ca un amant pe fata, care nu se sfieste sa-mi futa femeia si sa stea in fotoliul meu preferat. M-am linistit abia cand a intrat in prima perioada de calduri si a inceput sa se reguleze cu ursul de plus, una dintre singurele obiecte de patrimoniu personal cu care Iulia a intrat in aceasta casnicie. Futea la el minute in sir. Stateam in pragul usii cu Iulia si ne uitam la el uimiti complet cum dadea din cur si statea cu limba scoasa la noi. A fost unul dintre putinele momente in care mi-am dat seama ca Atano face misto de mine. Poate o sa ma considerati tampit si nebun dar sunt convins ca nenorocita aia de potaie neagra si creata, imi facea de fapt in ciuda ca el avea ce sa futa.

Ca atare…l-am castrat! Au curs lacrimi pe obrajii Iuliei mai mult decat ar fi curs daca Atano ma castra pe mine. Argumentul forte a fost totusi faptul ca nu se poate sa-i murdareasca cu mozol ursul ei de plus, amintire din copilarie. Tinand cont ca la ursul ala tinea enorm, a fost de acord. Insa daca Atano in loc de urs, ar fi preferat piciorul meu, probabil acum aveam copil cu cainele, iar eu as fi fost mama purtatoare.

Castrarea a avut si efecte secundare. Atano a inceput sa manance mai mult, mai des, exact ca si Iulia. Cu toate ca lui Atano ii intelegeam drama, pe a Iuliei nu am reusit sa o descifrez nici pana in ziua de azi.

Si uitandu-ma la el cateodata, la linistea sa interioara asemanatoare cu a “masii”, la proportiile sale care ii tradeaza stilul de viata sedentar si lipsit de griji…ma oftic ca nu e posibila castrarea si la barbati.

Advertisements

One Response to “Cainele lor”

  1. :))))))))))))))))) deci nu mai pot de ras

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: