Domnul Gheorghiu

Pe tatal ei l-am cunoscut in apropierea serii de Revelion, aproape de puntea dintre anii 1991-1992. In centrul micutului nostru oras de provincie se organiza un fel de petrecere campeneasca care a lasat centrul civic plin de voma, sticle de bere si de sampanie. Era abia al doilea Revelion ce putea fi sarbatorit cu adevarat in lumina libertatii iar romanii nostri, dupa cum bine stiti, au inteles libertatea prin a se transforma in animale asemanatoare puscariasilor scapati intr-un bordel. As fi un ipocrit sa spun ca eu am fost atunci altfel. Faptul ca institutiile statului, precum Politia, nu dadea doi bani pe ce se intampla in teritoriu, ne determina pe noi, pustanii de liceu, sa ne organizam intern in conformitate cu legea degringoladei.

Inca de pe data de 29 decembrie mama ma parasise in favoarea bunicii de la Dumbravesti motivand capitaneste, asa cum ii statea ei in fire, “Esti ditamai zdrahonul. Te descurci si fara mine!”. Desigur, mie imi convenea de minune ca se retragea catre munti, la bunica, unde singurul telefon functionabil il detinea primarul si te lasa sa-l utilizezi numai dupa ce facea un calcul prealabil pe hartie (nu exagerez) inmultind pretul minutului de convorbire cu 17. Nu cu 15, nu cu 20. Acesta era tariful pe care el il practica, motivand ca “raritatea se plateste”. Ce m-a impresionat pe mine la acest primar, in zilele de vara cand eram copil si mai ramaneam o saptamana prin catunul ala prafuit, era faptul ca nu conta daca sunai sau daca erai sunat pe telefonul lui. Pretul ramanea constant si era atat de evreu incat in timp, isi procurase un cronometru sportiv pentru o acuratete mai buna in taxarea clientului. Cred ca introducerea telefoniei mobile l-a distrus ca prin ’98 a dat coltul desi avea doar 50 de ani si inca era primar.

A fost primul an in care mama m-a lasat singur acasa in preajma unui eveniment atat de important iar hienele pe care ii numeam sentimental, pe atunci, “prieteni la catarama”, aproape ca au luat decizia in numele meu: “Bairam la tine acasa!”. Nu am obiectat pentru ca asta insemna sa nu mai fii “de gasca” si as fi pierdut toata admiratia cercului meu de prieteni, admiratie pe care mi-o castigasem cu greu fara a detine video (ceea ce iti asigura un cerc solid de prieteni la vremea aia), fara a avea vreo sora pe care sa vrea toti s-o babardeasca si fara a da de baut gratuit, in mod repetat, pe banii parintilor. Impartirea sarcinilor a fost cam asa: eu vin cu locatia, Racanu vine cu video-ul si fura cateva casete porno de la fra-su iar restul participantilor aduc bautura si mancarea. Din pacate nu mi-a trecut prin cap sa intreb ce inseamna, in cifre, “restul participantilor”.

Desigur, eu eram combinat cu Iulia iar Iulia trebuia sa vina. Mi se parea un moment propice sa-mi ucid cu bestialitate virginitatea. Ce moment mai bun putea exista pentru a te fute pentru prima data, daca nu la cumpana anilor, in dormitorul mamei unde usa era blocata cu un scaun din lemn de tei lipit de trei ori de la fabricatie cu clei, in timp ce in sufragerie se bea si se canta iar televizorul alb-negru “Snagov 235” (nu o sa uit niciodata vechitura aia) il infatisa pe Dem Radulescu si pe Puiu Calinescu cu aceleasi scenete rasuflate oprite doar de slagarele lui Cotabita si Dida Dragan? Chiar ca nu putea exista ceva mai romantic iar pentru mine, acea imagine, era maximul de romantism la care puteam visa.

Iulia nu m-a refuzat cand i-am facut invitatia, insa mi-a specificat faptul ca probabil va trebui sa ma duc sa vorbesc cu parintii ei…ergo…cu ta-su. Desi nu mai fusesem pus in situatii de genul asta trebuie sa marturisesc ca nu imi placea deloc ideea. Fiind oarecum lipsit de prezenta masculina parentala ce ar fi trebuit sa existe in viata mea, nu prea stiam cum trebuie abordat un tata, in general. Cu atat mai putin un tata de fata. Am rugat-o totusi pe Iulia sa il pregateasca pentru ceea ce aveam sa ii comunic, sa nu faca omul atac de apoplexie si sa ma insire prin casa. Mi-a promis ca o va face.

Pe 29, dupa plecarea mamei, eram programat ca la dentist, la a participa la ritualul cinei familiei Gheorghiu, in speta, familia Iuliei. M-am aranjat cat am putut de bine, mi-am gealat parul pe spate, purtandu-l lung, in stil Marian Munteanu. Mi-am scos un sacou de la naftalina, o chestie maro, din ceva asemanator cu raiatul, m-am ras si m-am dat cu ceva aftershave bulgaresc, foarte apreciat pe vremea aia si am iesit din casa pasind cu dreptul asa cum ma invatase mama sa fac cand ma duc undeva important. Iulia statea la 5 statii de tramvai de mine si din fericire nu a trebuit sa imi innec pantofii prin prea multe balti. Am ajuns, am sunat la usa.

Mi-a deschis fratele Iuliei, Marius, un copilas de 7 ani pe vremea aia. Un ingeras blond care m-a fixat din pragul usii pe sub bretonul tuns stil “Bros” si a urlat fara a-si dezlipi privirea de mine:

– A venit alaaa!

“Ala” eram eu. Deja stiam sub ce forma apelativa existam in casa Gheorghiu. A aparut imediat maica-sa. O femeie foarte de treaba, o gospodina desavarsita, o dulceata de femeie care asa a ramas pana in ziua de azi. M-a poftit zambind in casa, foarte binevoitoare si foarte draguta.

– Nu…nu te descalta!

– Nu se poate! In oras e noroi peste tot.

– Eu ma duc ca am ciorba pe foc! Intra in sufragerie…o trimit pe Iulia acum.

Brusc m-am trezit singur in holul strain. M-am descaltat, mi-am facut loc printre sutele de tolandre ce atarnau pe cuier, pentru sacoul meu de raiat si am inaintat spasit catre sufragerie. Bagand capul pe usa m-am asigurat ca la traversare pe trecerea de pietoni, dand cu ochii de canapeaua care strajuia masa familiei. Pe canapea…tatal…domnul Gheorghiu. Nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca Revelionul pentru el incepuse de mult din punct de vedere al consumului de alcool.

-Buna seara! el se uita la televizor unde era difuzat ceva meci de fotbal.

Se intoarce, se uita la mine putin cash, moment in care am primit primul indiciu ca nu e chiar pe treaba lui in seara aia. Ochii injectati si corneea stralucitoare mi-au dat starea necesara sa ma retrag in mine cam cum se retrage puta cand da de apa sloi. Eu ma duc sa dau noroc cu el. El incearca sa se ridice in picioare insa ceva il jena in echilibrul sau precar. Era pantalonul de pijama care isi prinsese manseta sub papucul de casa. Cunostinta dintre noi doi s-a petrecut cam asa: el da sa se ridice, pantalonul il jeneaza, da sa pice peste masa frumos impodobita…eu il tin. MARE GRESEALA!

– Ia ma mana de pe mine! imi zice autoritar, aruncandu-si buza de jos, peste cea de sus.

– Ma scuzati…mi s-a parut ca…

As fi vrut sa-i spun “Mi s-a parut ca sunteti beat pula si ca o sa faceti praf aranjamentul doamnei dragute din bucatarie”. Insa am tacut. Seara a inceput prin aparitia Iuliei, zglobie si draguta care a reusit sa ne faca sa dam mana unul cu altul si sa facem cunostinta. A continuat cu o liniste de mormant ce era sfartecata doar de sorbiturile zgomotoase ale domnului Gheorghiu, din lingura de ciorba. Uneori si de crizele de tuse cauzate de ardeiul iute ce-i ardea grumazul. Abia la friptura Iulia i-a spus tatalui ei, pentru ce sunt eu acolo. El nu a zis nimic. Era prea ocupat cu o ceafa de porc pentru a o baga in seama pe fi-sa. Linistea lui mi-a dat incredere. Linistea lui a sunat a aprobare relaxata in capul meu.

Abia la plecare, cand toti ma conduceau catre iesire, in pragul usii, domnul Gheorghiu m-a luat de o aripa si m-a impins afara din casa, tragand usa dupa el.

– Asculta ma bagabontule (cred ca parul meu lung il determinase sa ma numeasca asa). Iulia o sa vina de Revelion la tine. Ca tin prea mult la ea ca sa-i refuz aceasta placere. Dar ai grija…ca e fata mare! Daca pe 1 ianuarie nu se intoarce la fel acasa, jur pe crucea mamii mele ca te belesc de viu. Da? si rade la mine aratandu-mi patrunjelul dintre dinti…

– Da…desigur…

De unde sa stiu eu ca fi-sa nu mai era virgina?

Advertisements

5 Responses to “Domnul Gheorghiu”

  1. e ceva la modul cum scri…te-ai gandit sa te apuci sa scri o carte?pentru ca fiecare rand al tau are capacitatea de a ma atrage mai mult in poveste,am impresia ca sunt de fata la ce povestesti tu.si sunt convinsa ca nu sunt singura careia i se intampla asta.
    apropo:iulia e numele ei adevarat?

  2. Pai cam asa se intampla… si cred ca nici atunci nu era prea mare diferenta de ceea ce este acum (spun acum pentru ca totusi esti mai mare cu 10 ani ca mine). Cei care isi toarna cenusa in cap si se jura ca in viata lor nu ar face asa ceva… aia sunt cei mai desfranati. Anyway, am o verisoara ( fata fratelui tatalui meu) si ta’su la fel, e celelalte sunt curve, doar a lui fata e virgina. Si draguta de ea, se insira cu toti soferii :)).

  3. prizonierultimpului Says:

    @gladiola: multumesc
    @nicol: de-abia a reusit A. sa ma convinga sa scriu cateva articole pe blog…nu cred ca voi scrie o carte. Nici un nume de aici nu este adevarat. Cred ca se subintelege de ce.
    @Wildcat: ta-su chiar credea ca-i virgina.

  4. un mare talent de-a scrie . continua;) eu personal sunt f curioasa

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: