The road to Hell

Nu voi putea scrie mereu. Nici nu mi-am propus sa fac asta. Dar cred ca e bine de stiut acest aspect. Subiecte se gasesc intotdeauna, atunci cand ai trait atatia ani alaturi de Iulia, insa nu ii pot insela intotdeauna atentia. Chiar daca va imaginati ca este o faptura ce se misca greoi, aflati ca are momente cand seamana cu o pisica supraponderala foarte agila. Si putinele momente cand ii pot insela vigilenta sunt atunci cand, evacuata in lumea propriilor vise, pufaie buzele in somn. Mai pot scrie ca acum. De la munca. Ceea ce pentru multi este un calvar, pentru mine a devenit un loc sfant, de evadare. Daca maine ma concediaza o sa ma usuc pe picioare. Si tocmai datorita fricii de a fi dat afara nu abuzez in a scrie de aici.  

Weekendul mi l-a rezervat fara a ma anunta si fara a-mi cere aprobarea. Sunt obisnuit. Nu e nici prima si nici ultima oara cand ma utilizeaza ca pe un bun cumparat de la magazinul din colt, unde vinde dama aceea bine…ce-i seamana leit. Probabil ca sunt rude pentru ca de cate ori ma vede ma trateaza ca pe o fantoma, servind intotdeauna alti clienti chiar daca respectivii au ajuns dupa mine in magazin. Abia la final ma intreaba, flegmatica si plictisita de viata, ce vreau. Nu ma deranjeaza cand vrea sa plece din casa. Este comparabila cu o sarbatoare ziua in care doreste sa paraseasca spatiul ingust, pentru a mai vedea si ea cerul. Insa vineri, cand am ajuns acasa, mi-a dat de stire ca a vorbit cu maica-sa:

– Am vorbit cu mama!

– Ce mai face?

– Are probleme cu spondiloza…a fost la un doctor si i-a zis ca trebuie sa faca infiltratii. Ca o apasa pe creier.

Dialogul decurgea vizibil in detrimentul meu.

– Alex unde e? o intreb eu, incercand sa schimb subiectul…

– A zis ca ii e dor de mine…imi raspunde ea in timp ce clatea un pahar in chiuveta.

– Aha!

– N-ai vrea sa mergem pe la ei?

Deja priveam in gol pe fereastra larg deschisa. Poate n-ar fi o idee asa rea sa ma arunc. Dupa ce o arunc pe ea…

– Nu stiu ce sa zic…as avea de terminat un proiect weekendul asta.

N-aveam. Ea se opreste din clatit paharul ala blestemat, pe care il naclaia deja de 5 minute.

– M-am cam saturat ca serviciul tau sa imi strice toate planurile.

– Serviciul meu, care iti strica toate planurile, ne plateste facturile si scoala lui Alex.

– N-ai vrea sa incetezi sa-mi scoti ochii?

– Cu ce ti-am scos eu ochii?

– Cu chestia asta!

– Care chestie?

Incepe sa spele iar paharul.

– Daca nu vrei sa mergem, imi poti spune.

– Nu vreau sa mergem!

Sterge paharul cu un prosop de bucatarie.

– Eu deja i-am zis ca mergem!

– Si de ce ma mai intrebi ce vreau?

– Ca sa-ti spui si tu parerea…

– Are vreo importanta parerea mea?

Atat teoretic, cat si practic…parerea mea valoreaza 0. La ora 17:45 avea bagajele facute. Ramasese sa mi le fac eu si Alex. Desigur. Sarcinile se distribuie in mod inegal atunci cand ai sotie. Printre altele, impachetarea bagajelor, se face astfel: ea pe al ei, tu pe al tau + pe al copilului. Numai ca Alex, egal copilul, nu era de gasit.

– Unde este Alex?

Pe AcasaTV se difuzeaza intotdeauna ceva. Ca atare, ea are mereu de urmarit cate ceva.

– Nu stiu! imi raspunde pironita in ecran.

– Ar trebui sa aflam, daca vrei sa plecam astazi catre ai tai!

Singurii muschi care i se miscau erau cei de pe fata. Dar nu si ochii. Ochii erau atent reglati pe imaginea miscatoare.

– Probabil e afara, la fotbal.

Se subintelegea ca trebuie sa-l chem eu. Cobor, intru pe terenul de fotbal al scolii de cartier langa care locuim. Alex era in poarta.

– Alex! Trebuie sa plecam! urlu eu dupa el

El face semn unui pampalau cu ochelari care intotdeauna era rezerva, sa intre in locul lui.

– Unde sa plecam?

Deci nici copilul nu stia! Uneori ma intreb daca nu cumva a fost nascuta pentru a ma termina pe mine.

– La bunica, nu ti-a zis maica-ta?

– Nu…

– Pai n-a sunat bunica de dimineata, dupa ce am plecat eu?

– Nu cred ca avea cum. Ca stii ca bunica suna numai pe fix. Si mama a vorbit cu tanti Elena cred ca 2 ore.

Elena este prietena ei de prajituri. A cunoscut-o in maternitate si intamplarea a facut ca atunci cand a nascut, sa nasca si aceasta Elena Dumitrache. A dat nastere unei fetite. Din acel moment si-a dezvoltat o noua pasiune. Aceea de a vorbi cu Elena la telefon, ore intregi. Subiectele de conversatie sunt din cele mai diverse: de la rezumate foarte exacte ale episoadelor de telenovele, pana la retete de prajituri pe care si le dicteaza una, alteia, prin telefon. Poate retetele de prajituri le-as aprecia, din punct de vedere culinar, daca as apuca sa mananc mai mult de o felie. Dar Iulia le face, Iulia le mananca. Si de obicei le face miercurea, pe la ora 14:00. Asta pentru ca miercurea am eu sedinta si automat ajung mai tarziu acasa, ea avand mai mult timp sa “deguste” tot.

– Hai sa mergem! incerc eu sa par netulburat de cuvintele copilului… Ti-am facut bagajul.

Alex isi saluta prietenii si vine dupa mine. Intotdeauna a fost un copil cuminte. Despre el, va voi vorbi pe larg, altadata.

– Da mama! Plecam in maxim o jumatate de ora…

O aud spunand cuvintele astea cand eu si Alex intram pe usa.

– A…uite-i c-au venit! Te pup. Ne vedem mai tarziu.

Era clar. Ea nici nu o anuntase pe soacra-mea pana la ora aia ca venim. Cred ca nici nu vorbise despre asa ceva cu ea. Era doar un alt moft de-al ei. Un moft care stie ca ma agaseaza, vizitele la familia ei fiind desprinse din filme de groaza pentru mine. Si asta nu din cauza maica-sii, cat din cauza ratatului de ta-su, un impiegat de miscare la CFR, dat afara pentru ca s-a imbatat, a uitat sa schimbe macazul si a busit o locomotiva intr-o garnitura de tren stationara. A bulit si locomotiva si primul vagon. Si cu toate ca nu mai am parul lung, eu in ochii lui tot “bagabont” sunt. Iar acum urma sa merg din nou in vizita la ei. Sa-l urmaresc cum scuipa televizorul la meciuri si cum ma ia peste picior cu glume de grataragiu, expirate si rasuflate.

– Mergem? ma intreaba ea.

– …

La ora 19:00 paraseam Clujul, in favoarea vechiului meu oras de bastina. Alex se juca pe PSP in spate. In timp ce Iulia imi povestea despre cum l-a prins in offside Elena pe barba-su, cu o bruneta de 21 de ani, mestecand cu “lingura” din dotare, in “cana”, in patul conjugal al Elenei cand aceasta era plecata la parinti.

Nu puteam sa nu ma intreb, in timp ce pe langa mine curgeau copacii, de ce sunt atat de bou incat nu pot gasi puterea de mesteca intr-o cana “bruneta”? Mai tarziu mi-am dat singur raspunsul…

…pentru ca pe Iulia o duc in vizita eu la parinti…pe cand Elena are macar energia de a se sui ea in spatele volanului, dandu-i sotului destul timp si libertate pentru a-si gasi puterea necesara “mestecarii”.

Advertisements

9 Responses to “The road to Hell”

  1. Ce varsta are Alex ?

    • prizonierultimpului Says:

      nu am terminat de povestit…weekendul are 3 parti intotdeauna…dusul, statul si venitul.
      “Despre el, va voi vorbi pe larg, altadata.” 🙂 – adica despre Alex

  2. Bine ca s-a terminat weekendul 🙂

  3. Incepusem sa ma ingrijorez ca nu o sa mai scrii,ba chiar am intrat la banuieli cum ca te-a prins nevasta-ta!!! 😀 (In fiecare zi verificam de cel putin 2 ori daca nu ai mai scris vre-un articol!)
    Esti genial ,tine-o tot asa!Umorul fin,strecurat pe ici,pe colo,fac totul sa fie mult mai comestibil pentru mintile multora!

    Ti-a zis cineva ,intr-un comentariu:”…bla…bla…bla…nu te-ai gandit sa scrii o carte…bla…bla…bla…”.Cred ca ar trebui sa te gandesti serios la asta.(Eu,cel putin,as cumpara-o.)

    • prizonierultimpului Says:

      in asteptarea unei carti care nu va iesi niciodata in librarii, sunteti liberi sa-mi dati idei de nume de carte 🙂 multumesc pentru “fidelitate”

  4. Ai un umor special! Ma intrebam de unde mai gasesti puterea pentru asta :))

  5. Prizonierul timpului este un nume perfect pentru o carte 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: