La socri…

Apartamentul socrilor mei este la fel ca in iarna lui ’91, cand v-am povestit ca am fost la ai ei sa ii conving tatal sa o lase la Revelion. Singurul lucru care s-a schimbat este prezenta micutului tuns “bros”, fratele Iuliei. Marius a parasit apartamentul neschimbat al parintilor in momentul in care a plecat la facultate. Spre diferenta de noi, el a ales Bucurestiul.

Apartamentul incepe cu un hol pe care usor l-ai putea numi debara, atat datorita spatiului restrans cat si datorita inghesuielii de nimicuri ce s-au strans in timp, intr-o casa de om. Oameni strangatori din fire, parintii Iuliei nu cred ca au aruncat ceva vreodata. De cate ori m-am dus acolo m-am intrebat daca nu cumva pastreaza si gunoiul pe acolo pe undeva. In holul mic se afla un cuier a carui componenta lemnoasa nu o mai poti distinge datorita multitudinii de haine atarnate pe el. Sezonul la ei nu conteaza din punct de vedere al trierii si al prioritizarii imbracamintii. Acolo, pe cuier, stau atat bluzite mai subtire cat si pufoaice grele de iarna si geci de piele ce inca poarta mirosul vitelului de pe care a fost jupuita. Astazi, in acel apartament, nu poti intra in mod normal tocmai datorita acelui cuier. Practic, faptul ca e pozitionat in spatele usii de la intrare ingradeste cu desavarsire deschiderea acesteia la posibilitate maxima. In apartamentul ala nu intri ci te strecori, la fel cum iesi din masina dupa ce ai parcat foarte aproape de alta masina. Pentru Iulia, intratul si iesitul din apartamentul parental este un adevarat calvar: ori eu, ori tatal ei daca nu este beat, trebuie sa tragem de, sau sa impingem cu forta in usa pentru a crea un spatiu cat mai mare intre toc si usa efectiva. Altfel Iulia risca sa ramana blocata acolo pana la venirea Descarcerarii.

Continuand pe hol, drept inainte, ajungem in sufragerie, nu inainte de a ne intalni cu o usa ce separa holul de camera mai sus mentionata. Aceasta, de obicei deschisa pentru o mai buna fluidizare a aerului inchis de acolo, poarta pe ea atat o perdea, cat si un fel de draperie mitoasa cu zorzoane care clincaie la fiecare adiere de vant, cat si un manunchi de chestii d-alea Feng-Shui de le bate vantul si scot sunete “linistitoare”. Va intrebati probabil daca usa are geam, sau daca e intreaga, sau daca exista vre-un motiv pentru existenta acelor lucruri PE EA. Ei bine…usa are geam iar eu imi pun intrebarile astea inca din iarna mentionata cu cateva articole in urma.

Sufrageria, in ciuda dimensiunilor cel putin modeste, creaza senzatia de spatiu. Dar nu daca ai putea sa intri pe geam. Vorbim de senzatie de spatiu numai prin comparatie cu “tunelul maruntisurilor” prin care tocmai ati trecut, la intrarea in apartament. Spatiul util de aici se poate masura in 2X2. Insa de 2-ul ce reprezinta latimea nu pot fi foarte sigur. E posibil sa fie mai putin de atat. Imediat in stanga, cum intri, observi canapeaua de colt, din plus. Aici stau pernele. Este locul lor castigat in atatia ani de colectionare. Practic, nu prea ai unde sa stai. Teoretic…esti invitat de catre simpatica doamna, soacra-mea, sa iei loc. Iti trebuie cam 20 de secunde sa iti obisnuiesti ochii cu toate zorzoanele si lucrurile marunte ce strajuiesc si aici ca si in hol si mai ales…sa gasesti un loc printre perne. Se poate dormi pe aceasta canapea. O persoana. Insa nu Iulia. Cu atat mai putin Iulia si cu mine.

Poate va ganditi ca sunt rau. Ca oamenii ma invita cu sufletul deschis la ei in casa. Ca vor sa-si vada “copiii” si “nepotii” si vor sa si-i tina aproape. Nu o sa va contrazic. Dar haideti sa va explic planul de dormit atunci cand in casa Gheorghiu mai vine cineva in vizita, in cazul de fata eu, nevasta-mea si Alex.

Apartamentul are 2 camere, un hol, o baie si-o bucatarie. Este cel putin modest. Pe foaie, are 75 de metri patrati. In realitate, utili, la ora actuala, sunt mai putini de 30. Tocmai v-am explicat ca ei nu arunca nimic. Cand din holul ce leaga primul hol, mergand spre dormitor, la prima si singura intersectie de care dati este bucataria, in dreapta si baia, in stanga. La baie trebuie sa iesi cu atentie. Daca gresesti si trantesti usa, risti sa mori ingropat sub maldarul de lucruri ce se vor prabusi de pe rafturile de langa usa baii, rafuri potrivite subred de domnul Gheorghiu, tatal Iuliei si socrul meu. In cel mai probabil caz, le-a montat in perete la un pahar/o sticla de vin de casa. Riscul este cu atat mai mare. In baie, in cada mai exact, exista un turn de copai si ligheane. In bloc exista apa calda. Deci nu imi pot explica prezenta lor, intr-un numar atat de mare, acolo. In baie exista foarte multe elemente de igiena corporala. Pe usa, la fel ca cea dintre hol si sufragerie, agatate prosoape, halate, pijamale in numar mai mare decat locuitorii efectivi ai casei. Desigur, closetul ce vesnic poarta o mica pata de rahat…nu mult. Cat sa stii ca domnul Gheroghiu locuieste acolo. Si ala este teritoriul sau.

La dreapta, in intersectie, este bucataria, locul de joaca al doamnei Gheorghiu. Trebuie sa recunosc valoarea sa ca o gospodina excelenta si sa declar ca miresmele ce ies din mana ei sunt absolut delicioase. Cateva miresme i le-a pasat si fiicei…printre ele nu se numara si miresmele corporale, dar asta este alta poveste. Nimic de remarcat aici decat…masa de 4 persoane la care pot sta decat doua datorita spatiului mic. Sincer…nu stiu cum mancau aici cand locuiau 4 oameni in acel apartament. Imi e greu sa cred ca intindeau de fiecare data masa in sufragerie. Frigiderul este nou. Poate singurul lucru nou din toata casa. Sus, pe el, in varf, sunt insirate frumos pahare. Multe. Si buluc. Aragazul impreuna cu mobila insumeaza varsta celor doi soti ce locuiesc acolo.

Trecand mai departe, ajungem in dormitor. Singurul din acest apartament. Este un loc foarte “fluffy”. Inca poarta amprenta Iuliei, de cand isi facea copilaria pe acolo. Multe jucarii de plus, un pic prea multe pentru incaperea si-asa destul de mica. Un televizor cu mileu pe el te incadreaza pe dreapta cum intri in camera. CuverturiLE de pe pat m-au facut mereu sa ma gandesc ca saltelei de dedesubt nu i s-a mai vazut fata de peste un deceniu. Cateva carpete “persane” facute undeva pe la Cisnadie cred si nelipsita perdea de Pascani, desparte camera de balconul inchis. Acolo, in lipsa unei debarale, doamna Gheorghiu tine muraturile. Cateodata, borcanele mai prind aer si pana sa se prinda cineva, intreg apartamentul prinde miros de acru. Un adevarat festin.

Acum ca am epuizat descrierea, voi continua cu planul de dormit, odata expus la venirea noastra. Nu ca nu l-as fi stiut, dar ei tin mortis sa faca ordine in casa. Nu cred, parerea mea, ca ar trebui sa inceapa cu locul de dormit ci mai degraba cu scuturatul lucrurilor de pe acolo. Dar…sa trecem mai departe.

– Iulia…tu dormi cu mine si cu Alex in dormitor. Barbatii dorm in sufragerie, ca poate se mai uita la meci.

Cel mai mila imi este de Alex. De cand am aflat ca o sa se nasca, am tinut mortis sa aiba camera lui. Si o are.A dormi intre ele este ca si cum ai pune o gargarita intre bucile Iuliei. Sansele sa iasa vie sunt absolut minore!

Eu, pe de alta parte, dorm cu socrul meu. Pe canapeaua de colt din sufragerie. Desigur, ca orice canapea de colt, are o parte mai lunga si una mai scurta. Chiar daca inaltimea mea o depaseste pe a domnului Gheorghiu, eu dorm pe partea mai scurta. El pe cea mai lunga, lafaindu-se si aratandu-mi inca o data, in caz ca pata de cacat de pe closet nu m-a convins, ca el este stapanul casei. Nu stiu ce se petrece in dormitor dar va pot spune ce se petrece in zona unde eu incerc sa adorm.

Socrul meu este pasionat de televizor si de orice canal care transmite fotbal. As spune ca este un microbist dar ar insemna sa-l ridic in slavi. Este un ghiolban care se uita la fotbal cum se uita curca la lemne, fara sa diferentieze care este pin si care este fag/stejar. De obicei, meciurile sunt transmise la ore la care el este deja bine afumat. Pe servanta din sufragerie se incepe, la baza, cu un televizor…mare…color. Musai cu tub “Trinitron”, un gen de tub care era la moda prin 1998. Azi nu mai este. Urmeaza un mileu, pentru protectie impotriva zgarieturilor. Pe mileu vine cel de-al doilea televizor, mai mic, nu atat de “la moda”.  Domnul Gheorghiu are capacitatea de a se uita la doua meciuri dintr-un foc si de a nu pricepe nimic din ce se intampla. Este fenomenal. Daca joaca Steaua cu Vaslui si Dinamo cu CFR Cluj…el injura Rapidul.

– Ai vazut ma, ‘tule muma in cur?!

– Ce sa vad?

– Cum BA ce sa vezi? urla el mine.

– Mai incet…ca am impresia ca au adormit.

– Lasa-le ma, ca nu sunt fete mari.Hehehe!…

Desigur. Acum, dupa ani de zile si la distanta de o casatorie si o nastere, precum si o urcare in greutate excentrica cel putin, virginitatea femeilor din familia sa nu mai avea importanta.

– Cum ma sa il puna pe Mutu sa le deie atatia bani?

– Pai…daca a gresit. Trebuie sa plateasca.

– Cu ce a gresit ma?

Mirosea a posirca ieftina si simteam ca m-am bagat in cacat singur. Trebuia sa-l aprob.

– Pai, din punct de vedere legal, a prejudiciat clubul cu banii aia. Ei l-au pus pe liber si nu au castigat nimic din plecarea lui, cu toate ca au platit milioane bune ca sa-l aduca atunci la club.

– Pai cine i-a pus ma sa il puna pe liber?

– Comportamentul lui a fost unul nesportiv. E vorba de etica.

Undeva intre “nesportiv” si “etica” l-am pierdut.

– Da-i ma in gatii masii! Ie prea multe comisii d-astea de fotbal. Sa-i lase dracu sa joace, ca d-aia nu fac nimic cand vin la nationala.

Logica lui “de fier” ma coplesise. Intinzandu-ma cat de bine puteam, i-am urat un “Noapte buna!” motivandu-mi oboseala prin sofatul intensiv din ziua respectiva.

La 2 minute a tinut sa ma avertizeze…

– Vezi ca am mancat fasole la pranz…hehe!

Fairplay! Nu-i pot reprosa nimic.

Advertisements

9 Responses to “La socri…”

  1. Ti-am spus sa vii cu mine. N-ai vrut.

  2. Pe de o parte, stiu ca la critici si la sfaturi suntem toti buni, pe de alta parte nu pot intelege cum zi de zi, traiesti aceeasi drama, constati aceleasi lucruri si totusi nu se schimba nimic.
    Exista multa confuzie, sau poate asta da farmec postarilor : descrierile obiective despre “infatisarea” sotiei tale laolalta cu sperantele indoielnice de genul “poate ca o mai iubesc”. Dar cum sa mai iubesti o persoana pe care o descrii in toate modurile, numai ca pe persoana iubita nu ? Dezamagirea ta cu privire la cum a fost Ea si cum a ajuns ar trebui sa gaseasca si alt ecou in viata reala, nu doar pe monitorul cititorilor tai.
    Daca te-as intalni vreodata pe strazile Clujului, nu m-as abtine sa nu te intreb cat ai de gand sa continui asa? ce anume te retine ?
    Insa nimeni nu e in masura sa judece pe altul. Noi ramanem cititori. Privitori. Ai unei drame.
    Ca o replica a unei drame prezente,blogul tau, as putea scrie si eu un blog al unei drame trecute. Dar copilaria doare prea mult si e bine sa ramana acolo.
    Numai bine !

  3. Grotesc. N-as fi pus piciorul a doua oara acolo. De fapt, dupa prima vizitare a casei mi-as fi dat seama ce ma asteapta….

    • prizonierultimpului Says:

      si ce-ai fi facut? i-ai fi spus “Nu merg la maica-ta ca e dezastru”?…

      • Poate ti se pare stupid si copilaresc (vb colegei mele de birou “las-o pe Dana – eu adica – ea inca isi traieste copilaria) dar eu cred cu tarie ca unele case au suflet. Mi s-au intamplat cateva chestii mai dubioasa, dar mi-am zis ca poate am eu problema la mansarda. Dar sa revin, ca aici nu vorbesc despre mine si demonii mei, da i-as fi spus ca nu merg. Clar si raspicat. O casa spune foarte multe despre persoana care o locuieste. Cum masina este o prelungire a barbatului, asa si casa pentru o femeie. Iar chestia aia cu pata de rahat de la baie ca insemnare a teritoriului e de-a dreptul scarboasa. In primul rand esti un om, nu un pres de sters picioarele. Ce razboaie se declanseaza daca iti impui punctul de vedere? Al 3-lea razboi mondial? Pe dracu’ ca nu. Poate ca mai tarziu voi intelege anumite chestii, dar pana atunci… permite-mi sa ma revolt.

  4. Eu ii spuneam ca daca trage o basina ii bag facaletul in cur si il las asa. hehe

  5. Grostesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: