Alex

Alex s-a nascut in martie 1995 insa povestea nasterii lui o voi spune in cadrul episoadelor. Acum are 14 ani si ma uimeste pe zi ce trece prin infatisare si prin modul sau de a se manifesta in situatii cheie.

Desi a venit pe lume oarecum fortat de imprejurari si n-a fost parte a unui plan parental ce ar fi inclus sex regulat in perioada de maxima feritlitate a masii, Alex este fiul pe care mi l-as fi dorit intotdeauna. Probabil este singura variabila a acestei relatii care a reusit sa iasa in favoarea mea. Ma gandesc cu oroare ce as fi facut daca Iulia dadea nastere unei fete care sa se alieze oarecum, cu ea.

Pe Alex l-am adorat inca de cand l-am vazut. Ajuns pe fuga in maternitate, fiindu-mi mult timp interzis accesul in preajma Iuliei de catre domnul Gheroghiu, mi-a fost pus in brate de o asistenta medicala al carei miros bucal mi-l pot aminti si astazi. Nu pentru ca m-ar fi impresionat in mod bun. Era incredibil de vioi la o ora dupa nastere si parca n-avea chef sa doarma. Speram din tot sufletul ca macar copilul meu sa se nasca cu o pofta mai mare de viata decat ar fi mostenit de la maica-sa. N-as fi vrut sa fie o victima a unei inexistente “musti Tzetze” si sa trebuiasca sa il scot de guler pentru a-l trimite la joaca. Din fericire pentru mine, Alex a fost pasionat de aer, de oxigen si mai putin de sederea in apartament alaturi de maica-sa, pentru a discuta atat de lipsitele de esenta subiecte prin care zilnic ne poarta ca pe doua bucati de piept de pui pe care le dai prin maclavaiz ca sa le poti praji sub forma de snitele.

Dupa ce domnul Gheorghiu a aflat ca fata lui este gravida cu mine, golanul, a urmat o perioada destul de lunga in care nu am avut voie s-o vad pe Iulia. Motivul conturat in mintea limitatului meu socru nu vi-l pot spune cu exactitate. Nu cred ca as fi putut sa o reinsamantez si sa scoata mai multi copii decat erau planificati de la prima insamantare. Probabil ma pedepsea pe mine pentru incompetenta lui de a pazi cu strasnicie cotloanele intortocheate ale vaginului Iuliei…el, Cerberul unui Infern care mi-a mancat tineretea. Cum am primit o papara gustoasa de la domnul Gheorghiu cand a aflat ca fata lui va aduce pe lume un plod, va voi povesti cu alta ocazie.

Alex e saten spre blond si ceea ce eu n-am putut avea vreodata (parul drept si matasos) el are din belsug. Acesta este si motivul pentru care l-am incurajat intotdeauna sa si-l tina la baza gatului, un pic mai lung decat restul persoanelor. Mi-am negociat acest capriciu pe care mi-l doream pentru propriul copil prin 3 saptamani de concediu platit in ’98, la 4 stele, in Kusadasi. Pe vremea cand Kusadasi era o locatie extrem de exotica pentru Romania, asa cum orice locatie in afara celor de pe litoralul nostru, era destul de exotica.

Cum Iulia a fost lauza mult timp dupa nastere…se presupune ca inca este…multe dintre atributiile cresterii lui pe cand era sugar mi-au revenit mie. Nu stiu din ce motiv a evitat de cate ori putea sa-i dea san. Mi-a insirat evident, problema lasarii sanilor dupa ce ar fi alaptat, timp indelungat, propriul copil. Rezultatul l-ati putea vedea daca ati intalni-o astazi. Nicidecum sanii ei n-au ramas fermi. “Ferm” este un termen care mai repede poate fi atribuit unui muc moale, de om racit, decat sanilor ei. Problema s-a agravat in momentul in care s-a descoperit ca Alex avea o bacterie in stomac care nu-i permitea sa manance orice alt fel de lactat decat cel de la sanul mamei. Atat eu, cat si maica-sa ne rugam de ea sa-l alapteze. Sa se scoale din pat, sa se scuture de firimiturile de prajituri ce facusera crusta pe halatul ei de proaspata mama, sa scoata dracului o tata afara si sa lase copilul sa suga. Din fericire Alex s-a adaptat destul de repede la alte mancaruri in afara de lapte si Iulia a scapat de calvarul alaptarii propriul ei copil.

Sanii i s-au lasat oricum…

Eu eram proaspat angajat si va puteti inchipui ca un student de anul IV, angajat de cateva luni, nu putea produce prea multi bani. A fost o perioada destul de neagra din punct de vedere financiar si nu am putut sa-i ofer lui Alex foarte multe lucruri, orice hainuta care mi-ar fi placut, orice jucarie de infant care-mi sarea in ochi din vitrinele magazinelor de profil. Desigur, Iulia nu putea munci atunci…nu trecuse nici macar un an de la nastere iar in conditii normale nu as acuza-o de asa ceva. Problema s-a pus ca ea nu a fost angajata nici o ora dupa nasterea lui Alex, totalizand in total, in viata ei, 0 (zero) ore muncite in cadrul unei societati si implicit 0 (zero) ani pe cartea de munca. Alex nu a fost un baiat neastamparat. Nici cand era mic nu imi aduc aminte sa fi plans prea des noaptea. Rar il apucau colicii intestinali pe care reuseam sa-i potolesc cu cateva miscari moi, de masare, pe burtica goala. Arunca trei basini, i se linistea stomacul si se culca linistit la loc.

Cum Iulia nu a fost niciodata o femeie rapida, dintr-o bucata, ci mai degraba o mironosita, nu putine au fost hainele pe care i le-a aruncat.

– Trebuie sa te duci sa-i iei lui Alex niste pantalonasi…

– Pai de ce? Ca i-am luat si acum 2 saptamani cred ca 4 perechi.

– Pai da…dar le-am aruncat…

– De ce ma Iulia?

– Pai a facut in ei!

– Nu avea Pampers?

– L-am lasat fara, 3 ore si-a facut in ei.

– Si de ce nu-i spalam?

– Acuma vrei sa ma pui sa spal si rahat? De ce nu ma trimiti la desfundat canale?

Cat se putea caca un copil de cateva luni? Din nefericire eu nu eram acasa in acele momente, fiind oarecum ocupat cu munca. I-as fi spalat eu. Nu cred ca e greu sa faci asa ceva…si nici nu cred ca icneam din toti rarunchii asa cum facea ea la propriul copil. Am stat de multe ori sa ma gandesc ce facea oare mama, cu mine, pe vremea cand nu existau Pampersi si spala toate toalele cu care ma infasa. Oare tot ca Iulia se comporta? Poate nu ma deranja ca a aruncat hainele murdare daca aveam in acea perioada destui bani incat sa ne permitem aceste lucruri. Dar nu aveam si putinul ajutor pe care mi-l mai dadea mama, insuma un praf care ma ducea pana la urmatoarea luna, cand luam salariul.

Domnul Gheorghiu si doamna Gheorghiu nu faceau cadouri in bani. El facea, foarte marinimos de altfel, cadouri in bani, doar la ziua lui Alex:

– Ia vino tu la tataie sa-ti dea ceva tataie ca doar e ziua ta…ce putza noastra nu?

Si se uita la mine smechereste in timp ce-i baga in sanul copilului priponit in patut, cate-o suma care maxim putea acoperi necesarul ingrijirii unui bebelus timp de 2 zile. Privirea lui mereu imi trimitea mesajul:

“Vezi ba cacatule cate fac io pentru voi?”

Din cand in cand mai aparea la usa doamna Gheorghiu, trimisa pe tren de sotul infidel, cu merinde. Chiar apreciam eforturile femeii care nu putea sa dea mai mult chiar daca ar fi vrut. Nu cred ca s-ar fi putut descurca cu sotul sau in a-l convinge sa ne ajute cu mai mult. Iar el, probabil ca nu ar fi fost de acord cu faptul ca ne mai trimitea cate ceva de mancare, cum face orice familie, daca nu ar fi profitat de cele 2 zile cand ramanea acasa singur, zile pe care si le petrecea in barul de la parterul blocului sau inspre iesirea din oras de unde lua curve naparlite pentru o muie scurta. Deh…dupa ce il alergasera tiganii prin tot orasul, trebuia sa-si gaseasca alta muiere cu care sa-si consume poftele carnale.

Mama l-a indragit si inca il indrageste foarte mult pe Alex. Ea a fost cea care m-a indemnat ca la 7 ani sa-l dau la inot. Si bine a facut. S-a dezvoltat exemplar si la cum arata si va arata voi avea grija ca la varsta respectiva sa se aleaga macar cu o femeie pe masura lui. Nu m-am impus niciodata in fata lui, insa nu il voi lasa sa faca greselile mele atunci cand timpul va veni si daca eu nu am avut parte de o influenta masculina care sa-mi spuna “Lasa bai pula, ca se rezolva!”, el va avea parte de mine chit ca vrea, chit ca nu vrea.

Faptul ca am reusit in timp sa strabat cateva paturi sociale si sa-mi maresc remuneratia lunara cu sacrificii numai de mine stiute, a avut un singur scop: sa-i ofer lui Alex tot ceea ce-si doreste. Iar copilul asta niciodata nu a dorit mai mult decat am putut sa-i ofer. De multe ori mi-am dorit sa-mi ceara ceva si sa-i spun, drept, ca nu se poate acum. Dar nu a fost cazul si chiar daca va trebui sa-mi scot la vanzare o bucata din ficat, pentru el sunt dispus sa fac totul…pentru ca el e singura persoana care ma opreste sa n-o las pe maica-sa…

Pentru ca in el reusesc sa vad frumusetea pierduta a persoanei numite Iulia, de care am fost indragostit nebuneste…

Advertisements

11 Responses to “Alex”

  1. Este peste puterea mea de intelegere atitudinea Iuliei.

  2. Pare greu de crezut că o mamă poate fi dezinteresată de propriul copil. Îmi pare rău să aud că există asemenea mame! În schimb mă bucur să ştiu că există taţi devotaţi şi implicaţi în educarea copilului. Tu să fii alături de el… Fiind băiat şi având mama pe care o are trebuie să ştie că se poate baza pe tine în orice împrejurare.

  3. Iar mi-au dat lacrimile. Nu stiu cum reusesti, dar e dureros prin ce treci. Oare cum faci? Cand mie imi dau lacrimile doar citind? Cum poti duce pe umeri o povara atat de mare? De ce te complaci in situatia asta. Meriti tot ce e mai bun, nu pe Iulia, de ce continui sa iti invarti singur sabia in stomac? Oare rabdarea ta va atinge vreodata limita maxima?

  4. Imi pare atat de rau . E atat de dur ceea ce relatezi .Cum reusesti ?Cum mai rezisti ?

  5. Uneori am impresia (ciudata as zice dupa ce am urmarit povestea scrisa de tine) ca pigmentezi foarte mult si ca, de fapt nu este o simpla relatare a vietii tale. Desi la inceput asa credeam . Fiecare scriere, pare prin compozitie , un roman ce se vrea “viu”. Nu stiu cat de reale sau imaginare sunt experientele tale …dar romanul scris, in fascicole, este destul de… viabil. 🙂

  6. Inseamna ca dupa ce Alex creste indeajuns … ii dai papucii Iuliei?
    Pana atunci ai grija de tine si pastreaza-te barbat fain….
    go.. workout… and eventually cheat.. as I did….

    • prizonierultimpului Says:

      merci pentru sfat…in ceea ce priveste “workout-ul”, asta am de gand. In ceea ce priveste “cheat-ul” nu sunt f sigur, insa devine o perspectiva din ce in ce mai disputata in mintea mea

  7. m-ai lasat fara cuvinte..
    desi gandindu-ma cate femei fac aceleasi sacrifici ptr copii lor,faptul ca esti barbat …oricum bravo

  8. O sa incerc sa scriu avalansa de intrebari/idei/ganduri care m-au napadit citindu-ti blogul… Am luat-o in ordine cronologica si am ajuns abia aici. In primul rand, imi place modul in care scrii, face ca totul sa fie viu pentru cel care citeste si cred ca ai talent ca scriitor. In al doilea rand stau si ma intreb daca realitatea sta chiar asa in privinta a ceea ce povestesti. Daca e intru totul adevarat atunci imi pare rau…daca nu, eu cred k trebuie sa te opresti din a scrie asta. Iti face rau, pentru ca fara sa vrei distorsionezi realitatea si nu mai stii care este adevarul, adica in timp cand o sa vrei sa iti amintesti niste lucruri o sa ai in cap varianta ta a povestii ( bine toti retinem varianta noastra, insa e de preferat sa fie cat mai aproape de realitate). Vreau sa spun ca mai bine ai incerca sa scoti in evidenta lucrurile bune din relatia ta decat aspectele negative. Mie sincer imi vine foarte greu sa cred ca o persoana poate fi asa ca Iulia… Sunt convinsa ca are ceva probleme cu greutatea care te deranjeaza, ca a lasat in grija ta niste aspecte care il privesc pe Alex, ca la parintii ei stau lucrurile cum spui ( nu de alta dar si eu sunt “obligata” sa merg cu mama la rudele ei destul de des, iar eu si tata “suferim” cand ajungem acolo din diverse motive, nu ca ar fi neaparat oameni rau voitori, ci doar foarte diferiti de noi si iese cu raca daca nu depunem eforturi sa ne intelegem unii pe altii). Eu fac 21 de ani in septembrie… si motivul pentru care m-a marcat atat de mult ceea ce scrii este din cauza ca parca citesc ceea ce ar scrie tata despre mama. Bine nu in toate privintele dar in anumite aspecte… Ai mei au 42-43 de ani si m-au avut pe mine cand erau tineri, cam cand l-ati avut voi pe Alex… Eu am fost motivul pentru care ei s-au casatorit in mare parte…Se si iubeau extrem de mult dar eu sunt de parere ca daca nu ar fi fost presati de aparitia mea pe lume si ar mai fi asteptat o vreme nu s-ar mai fi luat… Si ma gandesc la voi… mi-e cu neputinta sa cred ca o persoana ar putea sa fie atat de nepasatoare la sentimentele celuilalt. Intru-un fel cred ca sunt doua variante: ori nu esti tu genul de persoana care sa depuna efort pentru a se face auzit, nu are un comportament dictatorial atunci cand cineva nu il ascultat, ori esti casatorit cu o creatura totalmente egoista. Eu nu cred ca ea e asa. Sunt sigura ca multe din lucrurile care le-ai scris sunt destul de apropiate de realitate…dar totusi!? Chiar nu ati avut si momente placute intre ele? Nu ati ras impreuna? Nu v-ati sustinut reciproc? Eu sunt in o relatie de 3 ani… cu un baiat mai mare ca mine cu 3 ani care ma iubeste nespus… Dar suntem atat de diferiti! Lucrurile sunt serioase intre noi, familiile noastre ne accepta relatia ( nu pot sa zic ca sunt super incantati, ai mei cred ca se putea mai bine). Eu am incercat sa rup relatia intre noi deoarece sunt genul de persoana care cauta sa iubeasca si cu capul, deoarece inima mea ii apartine de mult timp. Si stau si ma gandesc oare iubirea asta adolescentina sa-i zic asa ajunge pentru o relatie de lunga durata? Avem probleme acum, probleme de adulti, cu job-ul, banii etc. si exista frictiuni dar incercam sa le depasim. Ma ingrozeste gandul ca se poate sa devin o viitoare Iulia si el sa nu aiba curajul sa ma scuture de umeri si sa-mi zica adevarul. Parerea mea, indiferent daca ce ai spus tu e adevarat in totalitate, este sa o rogi pe Iulia sa citeasca blogul tau si incearca sa vezi ce reactie are pentru a sti ce ar trebui sa faci mai departe in viata. Sper ca nu te-am plictisit prea mult cu ce am spus aici, si daca nu postezi commentul nu ma supar. Vreau doar sa stii ca l-ai citit. Toate cele bune.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: