O seara furtunoasa…

Venit in fuga si postat in fata binecunoscutei usi in care salasluia familia Gheorghiu impreuna cu conducatorul lor stimat, Cerberul Gheorghiu, am auzit prin palul subtire suspinul Iuliei. Si un domn Gheorghiu foarte nervos…

– ‘tu-ti gura matii de curva! La varsta asta cu burta la gura?

Naivitatea de care dadeam dovada nu avea nici margini deoarece pe moment nu intelegeam prin expresia scuipata in spatele palului de domnul Gheorghiu, ce vrea de fapt sa spuna ca se petrece cu Iulia. Stiam doar ca am venit intr-un suflet, atunci cand Iulia m-a sunat plangand in telefon si m-a rugat sa ma duc la ea de urgenta.

Dupa ce mi-am sters respectuos pantofii mei sport pe presul lor impletit din fata usii, ca un vitelus dus la macelar si pus sa apase pe sonerie, apas butonul.

“Ding – Dong”

Asta mi-a sunat in cap toata seara ulterior.

– A venit “tatal”!!! l-am auzit pe domnul Gheorghiu spunand si in fractiunea de secunda de dinainte sa deschida mi-a incoltit in minte ideea…insa nu am fost convins pana cand nu s-a deschis usa si am vazut caraba mare de CFR-ist infigandu-se ca o racheta in nasul meu.

“Ding – Dong” inca imi suna in cap sunetul cristalin al soneriei, in timp ce domnul Gheoghiu imi cara pumni in figura pe scara blocului, eu intins ca nesimtitul pe jos, deja jumate adormit, iar el, aplecat asupra mea, ca un chirurg constiincios ce-si ajuta pacientul sa ajunga la ganduri mai bune.

– Ce ti-am zis io ma pramatie? Ce ti-am zis?

Si jap venea crosa de stanga. Probabil cu mana aia schimba macazul si cu dreapta se masturba pentru ca un molar de pe partea dreapta si acum imi lipseste. Lovea bine cu stanga. Cred ca ar fi fost un tenisman de succes.

– Ce-ai cautat ma la pizda fetii mele?

Si jap venea “lopata” de palmas care-mi facea urechea sa tiuie ca dupa explozia unei grenade chiar sub curu meu.

– Zi ma! Iti place pizda fetii mele?

Si poc venea bombeul de bocanc in coaste. Obosise sarmanul domn Gheorghiu si nu putea sa ma lase asa, nerezolvat. Trecuse la picioare si la sentimente mai acerbe. Dragostea dintre noi era nemarginita ca si uimirea vecinilor care deja iesisera cu totii pe scara. Doamna Matache, vecina de palier, crapase un pic usa cu lantul inca pus si a indraznit sa-i spuna:

– Lasa-l Aurele ca-l omori!

Domnul Gheorghiu s-a oprit un pic din treaba pe care o facea cu o constiinciozitate de invidiat si i-a replicat batranei:

– Hoasca! Intra in casa si vezi-ti de fursecurile tale ca te iau si pe tine la o serie!

Doamna Matache a tacut, a mai privit un pic la episodul in care domnul Gheorghiu m-a apucat de par si a inceput sa ma traga in  casa ca un om al grotelor care duce femelei prada pe ziua respectiva si cand aproape ma bagase in vizuina, am auzit-o spunand:

– Aoleo…mi se ard fursecurile!

La cat de snopit eram, durerea n-o mai simteam insa imi amintesc perfect ca batrana CHIAR cocea niste fursecuri.

Ajuns pe gresia din hol, cu nasul spart, amandoua arcade binele crapate, probabil si vre-un ochi atarnandu-mi in propriul nerv…am reusit sa ma ridic in coate si sa o vad pe Iulia incremenita in tocul usii, plansa, holbandu-se la mine. Nu mai plangea. Nu schita nici un gest. Am dat sa ma ridic, fara a zice nici pas insa bocancul dur al domnului Gheorghiu mi-a strivit grumazul, asezandu-ma la loc, pe podea.

– Stai acolo!

Si am stat.

– Femeie…adu un mop, sa sangereze pe mopul ala, nu pe gresia mea, pe care am dat bani.

Si pe mop daduse bani in cel mai probabil caz, insa inteligenta lui nu-i spunea si faptul ca gresia nu se pateaza in timp ce mopul da. In fine.

– M-ai obosit in seara asta, tinere golan! zise el in timp ce se aseza incetisor pe un scaun langa cuier pufaind ca un porc ce tocmai indurase cele 30 de minute de orgasm specific!

Eu ma sterg un picut la bot de sange…buzele imi erau sparte in multiple locuri iar nasul nu mi-l mai gaseam. Ulterior mi l-au gasit doctorii. Mi-l rupsese boxeurul familiei.

– Dar…ce-am facut?!

– Ai futut-o pe Iulia?

Eu ma uit ciudat la Iulia, care era incremenita inca in prag, uitandu-se la mine ca la un mort! Io nu stiam ce sa raspund. Banuiam ca daca mi-am luat-o, stia clar ca o facusem. Desigur, dobitocul din mine n-a putut sa ingane decat…

– …am facut dragoste!

Domnul Gheorghiu se sterge de sudoare pe frunte utilizandu-si dosul palmei si razand incetisor ca un spargator profesionist de seminte imi puse intrebarea:

– Ei…astea e treburile voastre. Pentru mine…ai futut-o! Da nu d-asta te-am atins!

“Te-am atins!”…asta mi-am repetat ca un LP care tot sarea, in timp ce medicii imi puneau copci la ambele arcade. Oare cum era daca ma batea zdravan? Cum era daca ripostam, firav ce-i drept, si eu? Oare chiar aveam nevoie de spitalizare? Probabil ca imi facea buzunar la burta in stilul cangurilor pe care ii urmarea la “Teleenciclopedia”.

Ridicandu-se si uitandu-se grav la pumnul lui, zdrelit de oasele fetii mele, se schimonosi ca un copil cand “face buba”.

– Ia uite ba ce mi-ai facut la mana! si zambi… Hai ma…

Si puse mana sa ma ridice de pe jos…

– Fi fericit…o sa ai un copil ma! Din ce l-oi creste…nu ma intereseaza…da daca v-a placut cotcaiala…acuma suportati consecintele ma! Hai sa bem un pahar!

La inceput am crezut ca face misto de mine numai ca sa ma ridic in picioare si sa ma ia de la nivelul umarului…sa nu mai fie el nevoit sa se aplece sa ma pocneasca, intinzandu-si inutil muschii spatelui. Dar nu…Domnul Gheorghiu isi revenise. Probabil avea nevoie sa loveasca pe cineva care nu putea riposta si gandind ca daca isi pune forta in pumn si da in Iulia, e posibil s-o omoare…eu am fost cel care a primit “botezul”.

Ca un copil care trebuie sa se scuze ca vrea sa mearga la toaleta, inca siroind din toate gaurile facute, l-am rugat pe domnul Gheorghiu sa ma lase sa ma duc pana la spital si o sa revin cat de repede pot. Nu puteam trece peste faptul ca nu puteam trage aer pe nas si peste faptul ca aveam arcadele crapate complet.

– Hai ca te duc io, ca cine stie ce ti se MAI intampla pe drum!

Ca si cum opera de fata avea un autor necunoscut pe care il cunoscusem printr-o intamplare nefericita. De fapt…intamplare prin care cunoscusem autorul chiar era nefericita…insa autorul nu era necunoscut. La intrare in spital, normal ca femeile alea de erau acolo m-au luat rapid si m-au pus pe-o targa. Eram destul de firav iar sangele pe care-l pierdusem contabiliza destul de mult din totalul lichidelor din corpul meu. Domnul Gheorghiu foarte grijuliu ma insotea in timp ce brancardierul ma purta catre sala de operatie…adica de “cusut”.

– Cine te-a batut in halu asta ma copile? ma intreaba omul ce tinea de targa la capul meu…

– Niste huligani domne…aia din galerie, ‘tu-le muma-n cur! a replicat domnul Gheorghiu facandu-mi cu ochiul de sus.

N-am mai putut sa fac cu ochiul de atunci…aveam si-o pleoapa crapata!

Advertisements

8 Responses to “O seara furtunoasa…”

  1. 😐
    Dupa ce am citit asta abia daca mai am cuvinte sa descriu cate imi trec prin cap,dintre toate,asta e cel mai reprezentativ gand:
    Probabil realizezi ca ai si tu partea ta de vina daca esti de acord cu tot ce a spus boxer-ul familei,dupa ce si-a experimentat putin talentul pe tine!!!

    • prizonierultimpului Says:

      nu sunt de acord cu metoda…dar oricat de mult l-as iubi pe Alex, nu pot sa nu recunosc astazi ca acea perioada a tineretii mele a fost o mare greseala.

  2. nu pot sa zic ca nu m-am amuzat.nu de ce ai patit tu,ci de modul cum o povestesti.trebuia sa ii zici in fata:”ce-ai bre?ca nici nu am fost primul!!!”

  3. Ii futeam una in mandibula de toata viata manca cu paiu’. Saracia dracu, de nu ii luam acum toti banii din pensie si il puneam sa ma pupe’n cur.

  4. :s trista experienta ta…

  5. WOW! Si macelarul a scapat?

  6. hm… zici ca-i din ion a lui rebreanu, si tacsu e vasile baciu care o bate pe ana ca a ramas gravida… in cazul nostru tu… de ce lipsa asta de reactie?! sunt uimita crede-ma, desi stiu ca societatea aia e atat de bolnava incat cei sensibili si care ar fi avut sansa sa fie normali sufera de sindromul stockholm… ca tine… sindromul victimei… apoi nebunia generalizata care degradeaza creierul unei societati incapabile sa se trezeasca vreodata… trist… iti doresc succes in incercarea de a te adapta climatului odios… si inainte ca amaraciunea si cinismul sa-ti indrepte colturile gurii in jos… puterea de a te vindeca de sindromul stockholm… cu reala simpatie, cineva care traia Kafka printre ai sai…

  7. Dumnezeule ce destin ai! Cum suporti?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: