Ipocritul infidel…

ANTE SCRIPTUM: Nici nu stiu daca cineva imi mai citeste blogul si daca cineva din vechii cititori inca mai arunca un ochi pe aici, poate ar trebui sa-mi cer scuze pentru faptul ca nu am mai scris. Sau poate nu ar trebui, tinand cont ca nu am semnat nici un contract editorial cu nici unul dintre ei. Cert este pentru mine ca acest blog nu a fost si nici nu va fi o prioritate, o pastila care sa-mi ia problemele cu mana sau o zona de refulare permanenta. Este pur si simplu un mod de a-mi insira cuvintele din minte, atunci cand acestea se acumuleaza frustrant. Asta am facut in perioada in care am scris…asta urmeaza sa fac pentru o perioada momentan nedefinita.

Domnul Gheorghiu a fost intotdeauna un ipocrit meltean. Si nu spun acest lucru cu ura in ciuda multiplelor probleme cauzate de dansu. El este un ipocrit nativ si naiv, fara multe studii, usor de diferentiat de ipocritul educat care poate argumenta ipocrizia prin teorii concrete care se pot sustine sau nu. Domnul Gheorghiu, alias “Socrul meu” nu se incadreaza in tipologia ipocritului caragielian care pe alocuri poate fi simpatic si chiar as putea spune inofensiv.

Nu la mult timp dupa ce relatia mea cu Iulia a devenit practic o chestie oficiala prin aparitia lui Alex, undeva intre nastere si botez, parintii Iuliei ne-au vizitat in proaspatul nostru apartament inchiriat in Cluj prin eforturile mele financiare supraomenesti ce la un moment dat au fost aproape de a ma trimite, EFECTIV, la cersit. Venisera sa-si petreaca un weekend in companiei fiicei lor si a noului lor nepot, abia iesit de pe banda de ansamblare. Eu…eram o cantitate neglijabila, aspect care se reflecta prin modul in care Domnul Gheorghiu NU mi se adresa. A fost cam prima data cand mi-am dat seama vag, prin ce urma sa treaca viata mea, de atunci inainte. Aceasta revelatie a fost facuta cand am fost trimis dupa sifoane cand tocmai se pusese masa. La intoarcere, toata lumea era satula, inclusiv Alex, care prin staruinta bunicii lui beneficiase de laptele matern. Masa…nu mai era pusa, totul era strans iar eu lihnit. Domnul Gheorghiu care isi instalase sosetele sale maro, cu tesatura rara, pe masuta de cafea din sufragerie se scobea tacticos in nas cu degetul mic cu unghie lunga urmand ca mai tarziu sa-si adune cu aceeasi mana ceva resturi de mancare de pe interiorul obrazului. Si nu fusese la baie intre timp pentru a-i putea acorda prezumptia de a se fi spalat pe maini. Isi intindea stapanirea asupra unui nou barlog atat prin pozitia abordata cat si prin pata de cacat pe care a lasat-o SI pe closetul din apartamentul pe care EU il plateam. Poate ca pentru multi dintre cititorii atenti, observarea petei de cacat de pe closet o sa para o problema psihologica si n-o sa mint ca poate in timp am dobandit niste sechele. Pata de cacat de pe closet, urma distincta a domnului Gheorghiu, este una dintre ele. De cate ori vad o pata de cacat in closet, gandul imi fuge la el si la intrebarea pe care mi-o puneam de cate ori zaream acea pata la ei in baie, pe buda (uneori, cand erau in vizita, chiar si la noi pe closet): ce Dumnezeului manca de reusea ca mereu sa aiba “lipici” pe cacat? In timp am ajuns la concluzia ca de fapt nu ce manca era problema…ci lichidul pe care il baga in el si modul in care colonul lui reactiona la tonele de alcool pe care le evacuase atatia ani de zile.

Si in acea zi, ca in multele ce aveau sa urmeze, am mancat singur, ceva racituri de prin frigider in timp ce Iulia si a ei mama sforaiau bagate in pat la ora 14:00 iar domnul Gheorghiu injura ceva la un meci de fotbal insipid.

– Mai baiete!

Ala eram eu cu un apelativ indulcit pe care l-am dobandit in detrimentul termenului “Golan” dupa ce si-a dat seama ca in ciuda varstei nu dau bir cu fugitii si parea ca o sa am grija de fi-sa si de Alex.

– Da…

…raspund eu cu glas smerit ridicandu-ma incetisor de pe scaunul din bucatarie unde mancam ceva in surdina pentru a nu tulbura linistea unei locuinte invadate de zeul somnului si al lenevelii. Zeul ala ne-a bantuit indiferent de locuinta sau oras.

– Adu ma si tu ceva vin sa incercam sifonul ala de l-ai adus! striga domnu’ Gheorghiu.

Observati va rog ipocrizia de care va vorbeam mai devreme, acea problema fina pe care o au multi “barbati” cu ghiul si unghie lunga a perioadei 1990 – 2000. Cu alte cuvinte imi sugera ca e prea treaz pentru acea ora a acelei frumoase sambete insa mi-o spunea intr-un mod voalat…dupa mintea lui. Incerca sa fie delicat prin exprimare, un pic sugubat dar in acelasi timp…BETIV!

Am scormonit un pic prin debara pentru a gasi un bidon de vin pe care tocmai el mi-l daduse cu ocazia unui “pelerinaj” la “apartamentul sfant”, locul in care Iulia se nascuse…adica apartamentul sotilor Gheorghiu, cu ceva timp in urma. Era un bidon de 5 litri, cu ceva spalatura de putina, care aducea mai mult a otet decat a vin. L-am adus in sufragerie, i-am turnat un pahar si l-am intrebat politicos:

– De vara?

S-a uitat la mine pe sub sprancenele groase si mi-a replicat:

– DA! Jumate vin si cealalta jumate…VIN!

M-am conformat si i-am preparat cocktailul intitulat de mine in tacere: Vin cu Vin Gheorghiu Style! “De ce dracu m-or fi trimis dupa sifon” m-am intrebat, fara sa ma gandesc la momentul respectiv ca pentru ei…chiar nu meritam un loc la masa la acel moment. Asa ca…au inventat eterna scuza cu “sifonul”.

– Tu nu bei? ma intreaba el…

– E un pic cam devreme pentru mine…

– Cacat!

…ragai el cu vocea un pic gajaita in timp ce-si tragea picioarele de pe masuta de cafea si se ridica in capul oaselor…

– Mai ada un pahar sa am cu cine da noroc! Esti muiere, ce dracu?

Nu aveam chef de polemica si m-am conformat gandindu-ma ca nu o sa-l beau pe tot, decat dau noroc si astept sa adoarma monstrul pentru a putea sa ma duc sa ard o tigare in parcul din fata blocului. In casa nu aveam voie plus ca parintii Iuliei nu stiau de uratul meu obicei. Iulia nu vroia ca mama si tatal sau sa stie ca ea sta si are un copil cu un barbat ce are apucaturi ne-crestine. “Mai bine betiv decat fumator” era deviza familiei Gheorghiu care probabil ca ar fi stat scrisa blazonul lor daca ar fi avut sange albastru.

Desigur, paharul singular a degenerat deoarece pe domnul Gheorghiu nu l-a luat somnul si m-a impins, mai cu frumosu mai cu injuraturi de sfinti, morti, parinti…sa beau. Si am baut…pana cand otetul cu pretentie de vin m-a luat in asa hal de cap incat am stat sa ascult urmatoarea poveste a domnului Gheorghiu:

-Asta-i vinu de la mine nu?

-Da…

-Pai bine ma…io ti l-am dat sa-l bei, nu sa te uiti la el!

-Domnu’ Gheorghiu…l-am pastrat pentru ocazii speciale! zic eu si surad curajos a subinteles, aburit fiind de alcool.

El zambeste…da peste cap ultima zeama din pahar si zice…

-Ahhhh…da-l ma in pizda masii! Asta-i o posirca de vin! Mi l-a dat o tiganca…fut-o in cur pe ma-sa s-o fut de cioara!

Culmea…isi daduse si el seama ca era un cacat cu pretentie de spalatura de vin.

-Nu-i chiar asa rau…

…incerc eu sa dreg treaba.

-E un cacat! zise el in timp ce se apleca sa isi mai puna un pahar din bidonul de 5 litri pe jumatate golit. Stii cine mi l-a dat ma?

Eu…ca sa par ca fusesem atent.

-O tiganca…

-Da ma! Fut-o-n cur de cioara! aplecandu-se catre mine a secret…Mi l-a dat o tiganca de o fut la munca! si zambeste complice.

Io ma fac ca ploua, ca nu inteleg. Ca nu ma pricep cu alte cuvinte. De fapt, eu stiam destul de bine povestea cu Rodica lui Vatraf, poveste care imi ajunsese la urechi pe vremea cand stateam in orasul meu natal. Evident, intr-un oras mic iti ajung la urechi barfele legate de tatal celei pe care o futi, mai ales cand tatal lui Cip era coleg cu domnul Gheorghiu, lucrand la acelasi Triaj. Pana si voi, dragi cititori ati auzit de Rodica, tiganca get-beget, mentionata intr-unul dintre posturile anterioare.

-Are o pizda tiganca asta ma baiete…

…continua el pe un ton molatec pentru a nu fi suprins auditiv de doamna Gheorghiu sau de Iulia care se puteau trezi oricand.

-…neagra pe margini, rosie la lindic! si rade zgomotos incercand totusi sa se controleze.

Io sa mor cu vinu-n gat! Si doamna Gheorghiu era sa moara cu ceva infipt in gat cand a aflat la ceva timp dupa de legatura infidela a sotului si a avut tupeul sa ii reproseze tocmai cand domnu Gheorghiu venise intr-o seara mai tarziu acasa abtiguit bine. Cu totii ii cunoasteam reactiile violente atunci cand este pus la colt.

Luand o gura de vin ca sa-si dreaga glasul, continua:

-Tu? Ai mai futut si pe altcineva in afara de Iulia?

Discutia lua o turnura care nu imi convenea nicidecum. Nu eram obisnuit sa discut cu un mascul mai batran decat mine relatiile mele amoroase. Poate o fi fost de la faptul ca nu am avut, la momentul potrivit, un model masculin in casa cu care sa-mi impart astfel de probleme. Sau poate o fi fost de la papara mancata de la domnu Gheorghiu pe vremuri, papara pe care n-o pot uita nici astazi. Stiu sigur ca am raspuns prompt:

-NU!

El se uita la mine cam in scarba si zise:

-Ar fi trebuit! Habar n-ai sa futi inseamna!

Ma bagase iarasi intr-un con de umbra si batjocura din care nu aveam cum sa ies. Era clar pentru mine in momentul respectiv ca pentru omul asta eram demn de dispret.

-Io ti-o zic ca sa stii…nevasta-mea a avut parte de pula si-n culcare si-n sculare. Si asa e bine sa-i dai femeii…sa o tii legata de casa! Altfel…cauta in alte parti. Ai grija cu Iulia! N-o lasa de izbeliste…ti-o zic ca si lu fi-miu, Marius: “Femeia trebuie fututa, altfel ti-o fut altii!”…deci d-asta a plecat in Bucuresti saracul Marius.

Nu aveam de unde sa stiu ca fiica lui avea sa ajunga o frigida obeza ale carei labii aveau sa aiba grosime mai mare decat lungimea pulii mele! Si oricum cred ca mi-as fi luat iar papara daca as fi sugerat asta.

-Io pe nevasta-mea si acuma o fut! O fut bine si apasat, hahahaha!

Imi venea sa ma arunc pe geam cu capu inainte sperand sa am parte de o moarte rapida. Nu puteam si nu vroiam sa-mi imaginez cum da domnu’ Gheorghiu la rame la simpatica doamna Gheorghiu! Aveam deja destule cosmaruri care il implicau si omu vroia NEAPARAT sa fie cauza pentru care nu as mai fi pus geana pe geana ani intregi.

-Da’ si pe Rodica o fut, manca-i-as lindicu ei rosu! Focoasa tiganca…

…facand o pauza de vreo 20 de secunde timp in care cred ca se puteau auzi neuronii mei cum isi trageau cate un glont in cap…

-…am zis io ca o las, ca nu ie bine, ca ie prea tanara si daca afla ta-su iese belea mare! Da nu pot! cum o vad, cum mi se scoala maciuca!

De multe ori mi-a trecut prin cap in acele minute ideea de a-l santaja pe domnu’ Gheorghiu cu aceasta destainure facuta. Pe urma mi-am dat seama ca la cat dispret nutreau membrii familiei lui pentru mine, cu siguranta ar fi zis ca am inventat totul iar singurul meu premiu ar fi fost o bataie calitatea intai. Am tacut, am inghitit si ultima gura de vin si am dat sa ma intind sa ma culc indrugand ca mi-a pus capac vinul:

-Baiete!

…zise el in timp ce io ma intindeam incet pe canapea…

-Sa nu te puna dracu sa aflu vreodata ca o inseli pe Iulia! imi spuse in timp ce se uita la mine foarte amenintator.

-Cine? Eu? si zambesc…

Advertisements

12 Responses to “Ipocritul infidel…”

  1. Cineva mai citeste. Chiar sper ca te ajuta sa descarci prin scris.

  2. Ma bucur ca ai revenit….eu sunt una din cei ce au dat pe aici , uneori….Imi cer scuze : am crezut ca…ai murit cu vinul in gat , din cauza de socru…mea culpa!

  3. Cineva inca iti mai citeste blogul

  4. Cu singuranta, suntem mai multi! Welcome back

  5. Bine ai revenit! Te asteptam.

  6. Citim citim 🙂 suntem aici

  7. era si timpul

  8. welcome back!

  9. :)))))))))))))))))))))))))))))))) Ce tare! Ai umor:))))))))))))))

  10. mi-e dor sa mai scrii:)

  11. nu mai ai nimic de spus?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: