De ce eu?

Nici EU nu stiu de ce EU! Poate ea stie cel mai bine. Ce dracu o fi vazut la mine de a vrut atat de tare sa ma lege de glie…

Cert este ca EU va povestesc aici despre viata mea cu ea. Iar viata mea alaturi de ea se intinde de la jumatatea drumului pana acum.

Iar EU…sunt cel slab…ceva din interior mi-a oprit intotdeauna pornirea animalica de a-i fute un spitz in ficatul plin de grasimi in timp ce apoi imi iau talpasita sub grelele cuvinte “Am plecat balena dracu!”.

EU…sunt cel cuminte…cel care n-a calcat vreodata stramb si nici nu a cunoscut durerea entorsei. Poate nu ma veti crede, dar va reiesi pe parcurs ca spun adevarul.

EU…sunt porcul atipic, cu infatisare inca umana, care din motive greu de inteles chiar si pentru mine, inca stau langa o scroafa care NU si-a pastrat infatisarea umana!

EU…sunt cel care imi indragesc copilul…chiar daca nu de putine ori m-am intrebat “Chiar o fi al meu?”.

Poate pentru ca EU sunt cel care suport viata langa ceea ce unii ar numi “un deseu uman”.

Poate pentru ca EU…o iubesc…

Advertisements

7 Responses to “De ce eu?”

  1. Ca de inceput de drum…
    Dragul meu, sper ca prin ceea ce spui aici, in fata noastra, sa intelegi alchimiile care au facut ca viata ta se se piarda in curul unei femei…tare interesante.
    Ma rog ca prin ceea ce faci sa ajungi la concluzia ca a fute inseamna a baga pula si in altele.
    Si poate…intr-o zi…o sa vii dracu’ sa ti-o trag asa cum stiu eu si sa-ti arat ce inseamna sa faci sex.
    Pana atunci, sa cresti mare, sa te luminezi si sa ne incanti.

    A ta prietena,
    A.

  2. prizonierultimpului Says:

    Probabil vei fi prima cu care imi voi insela nevasta 🙂

  3. De ce eu…Intotdeauna doar cei DOI stiu excat care sunt problemele lor reale..ceilalti pot privi lucrurile doar prin prisma propriilor lor experiente. De ce eu, de ce asa..ma intreb si eu. Singuratate in cuplu, emotii neimpartasite, lipsa de comunicare..nu inteleg inca de ce si cum s-a ajuns aici.Si nu, nu aveam 20 de ani ci 30, si nu arat ca o vaca ci dimpotriva, la 32 de ani arat, fara exagerare ca un fotomodel, dar la ce bun toate astea??Am incercat sa ma desprind de relatia mea, destul de toxica, (dupa un lung sir de minciuni, de umilinte, de certuri) acum doua luni…Imaginea LUI (UN OM PUTERNIC, DUR, RECE , cu coaie cum ziceti voi) in aeroport plangand in hohote spunandu-mi ca gresesc plecand, ultima privire inante de a trecute de poartea de securitate mi-au sfasiat sufletul. Au urmat rugaminiti sa ma intorc, apeluri la mama mea, mii de parerri de rau, mii de promisiuni…M-am intors sperand ca acum va fi bine. Dar daca ar fi bine, nu as sta citind acest blog la doua noaptea, intr-o casa goala, avand grija de lumina ochilor sotului meu:pisicile. (Recunosc, sunt atat de dragalase ca le iubesc si eu cel putin la fel de mult). Si da, am vorbit cu sotul meu, la telefon, e undeva la munte cu prietenii lui, se distreaza frumos. Si mi-a cerut sa nu ii stric cheful, ca el vrea sa se distreze..Iar eu , singura , intr-o casa goala din NY, in vreme ce afara ploua nesfarsit de nici nu mai stiu cate zile…Nu s-a pus nici macar o clipa problema ca ar trebui sa merg si eu (eu am fost in Romania, nu? ce conteaza ca in toata perioada m-a sunat tot timpul,a plans, a amenintat, nu mi-am vazut parintii (carora nu voiam sa le spun ca am semnat actele de divort, nu mi-am vazut prietenii carora nu aveam putere sa le dau explicatii..). Asadar m-am intors, mai ales dupa ce mi a zis ca e la spital, etc etc (bause cam mult pe nemancate..)..Intre timp am inteles ca el are nevoie de mine doar pentru a-i omori singuratatea, “nu ma schimb”, “nu-mi strica cheful” sunt refrene curente..omul care odinioara plangea, si-a recapatat puterea..Si cum spuneam acum se distreaza prin Romania. Mai stiu ca, atunci cand iar voi pleca, scenariu va fi acelasi:jigniri, tipete, umilinte si in final plansete, rugamiti, multe lacrimi. Nu inteleg de ce, nu inteleg cum e posibil ca o casnicie sa fie uniad, inchisoare..Si sotul meu nu e leguma, are un nivel al studiile mult peste cele superioare. Si-a dorit o familie (nu a avut) , acum o are dar nu ii pasa, ii pasa doar de el..Eu am obosit, mult prea mult. Din fericire nu avem copii.Dar intrebarile raman, si totul doare ,mai ales sentimentul asta iremediabil de esec, de neputinta de a face ceva frumos, de a simti ca frumosul nu mai poate fi posibil dupa mult prea multe cuvinte urate. si da, iti inteleg suferinta si sentimentul ca frumosul din tine parca e ucis zi de zi!! Imi pare rau ca am scris atat de mult, cred ca m-am descarcat un pic. Sper ca nu am gresit f mult,(nu prea mai am chef sa recitesc). Inalta-te cumva!

  4. he, ne-om apuca sa facem un club..ca cel al alcoolicilor anonimi. 🙂 “Ma numesc nea caisa\lelea floarea si nu pot fugi de acasa” Ca o problema la mansarda sigur e! 😀

  5. O iubesti? Atunci care-i faza? Esti tare confuz dragul meu…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: