De ce va povestesc?

Momentele de refulare din viata mea s-au impartit intre a plange dupa doua beri in veceul terasei de cartier unde imi mai petrec cate o seara si sacul de box de la sala de forta ieftina pe care o frecventez, din pacate din ce in ce mai rar. Lasand la o parte lipsa de atractie pe care o manifest fata de propria nevasta, atunci cand o vad priponita in fata frigiderului, concurandu-l pe acesta in greutate, nu pot insa a trece peste lipsa ei de activitate.

A locui impreuna cu un scatofag oarecum obez care s-a indobitocit datorita sederii acasa, la inceput motivand prin cresterea copilului iar mai apoi prin “diabetul in stare incipienta” pe care mi-l arunca in fata de fiecare data cand incerc sa obiectez in privinta vreunei decizii, m-a distrus nervos. Cred ca as fi putut sa trec peste toate aceste aspecte daca ar fi fost umana din punct de vedere fizic si am fi reusit sa echilibram viata noastra prin sex. Dar nu este cazul iar masturbarea a devenit singurul meu prieten cand vine vorba de “calmare sexuala”. Desigur, faptul ca ma acuza “ca nu o mai fut” ma toaca marunt de fiecare data cand deschide pliscul dar nu ii pot spune “uita-te-n oglinda! tu te-ai fute pe tine insusi?”. Probabil ca mintea mea a ramas blocata pe femeia de care m-am indragostit acum 17 ani si care mi-a intins o capcana cliseeica.

Scriu pentru ca nu pot discuta cu ea. Limitele verbale ale convietuirii noastre se incadreaza intre “Ai avut treaba multa astazi la servici?” si nelipsita fraza de ora 21:00 “Ma duc sa ma culc…sunt foarte obosita!”. Am incercat sa=mi imaginez de multe ori cum o poate obosi sederea pe canapea in fata televizorului, urmarind filme ieftine ce nici macar nu-ti pune la bataie 3 neuroni. Oare cum te poate obosi hranirea caniche-ului cretin pe care m-a obligat sa-l tinem in apartamentul cu 3 camere, ce demult nu mai poate fi considerat “o casa curata”?

Probabil simt nevoia sa “vomit prin degete” toata aceasta ingurgitare de limitari casnice care mi-au purjat viata de tot ce aveam mai frumos in ea…